Studenta la drept

Alive & kickin' @ Drept UBB

Posts Tagged ‘organizatorice

Despre creditele ETCS și alte picanterii

with one comment

Am contemplat îndelung noul plan de învățământ pentru anul I și mulțimea sa impresionantă de credite.

E vorba de credite ETCS, care după unii (și după alții!) ar echivala cu 30 de ore de muncă (individuală + la curs). Un an universitar are în mod normal 60 de credite (la noi are 66!). Asta ar însemna 66 x 30 = 1980 de ore de muncă pe an. Și vreți să vă credem? Să comparăm cu niște date statistice privind orele pe care le lucrează europenii într-un an:

în timp ce un german munceste 1.390 de ore pe an, un grec petrece la munca in medie 2.119 ore, un italian 1.773, un portughez 1.719, iar un spaniol 1.654 (…). Francezii petrec la munca, anual, 1.554 de ore ” – ne spune site-ul Ziare.com.

Cu alte cuvinte, noi, în 34 de săptămâni de cursuri + sesiuni (conform structurii anului universitar) ar trebui să lucrăm mai mult decât lucrează nemții, italienii, protughezii, spaniolii sau francezii în 48 de săptămâni (scăzând o lună de concediu). Grecii sunt singurii care au îndrăznit mai mult, și vedeți ce au pățit. Nu-i de glumă.

Sunt curioasă cine lucrează echivalentul a mai mult decât trei credite pentru orice materie… Sper că indivizii de la UAIC care au calculat că un credit tre` să aibă 30 de ore de muncă se înșeală amarnic. Mi-e greu să-mi imaginez cum o să mă descurc cu un job de 8 ore plus 990 de ore de muncă academică pe semestru.

Dormind peste cursuri

sper să mă ierți, vară-mea, că te fac celebră cu poza asta. N-o pot omite, e prea reprezentativă 😀

OK, dacă v-am speriat, revin și insist: o parte din cele 30 de credite se obțin din prezența la cursuri și seminarii. Dar lipsa de logică nu se termină aici.

Să ducem distracția mai departe.

Pentru fiecare semestru, planul de învățământ prevede 11 ore de cursuri și 9 ore de seminarii pe săptămână.  OK, să zicem că e rezonabil să stai la școală 20 de ore pe săptămână. Dar acum vine partea mișto:

Până să ajungem la norma de 33 de credite/semestru, după 14 săptămâni de cursuri și seminarii, mai rămân 710 ore de studiu individual. Adică vreo 41 de ore de învățat pe săptămână (am inclus aici și cele 6 săptămâni de sesiune), în afara cursurilor și seminariilor.

Serios acum, 61 de ore pe săptămână de muncă pentru școală? Când norma maximă legală de muncă e de 40 de ore?

Am o vagă impresie că toată povestea cu creditele e o mare abureală. Că de fapt nu se depune nici jumate din munca declarată pentru obținerea creditelor și a notelor. Iar când eu, iepuraș inocent de anul I stau să fac un mic calcul și constat după 5 minute că sistemul susține sus și tare chestii improbabile și nerezonabile, cam cu cât elan pot să încep noul demers educațional? Asta e cam ca la greci – teoretic lucrăm cel mai mult din Europa, dar ne furăm pe noi înșine și dăm faliment. Tu ce zici?

Written by studentaladrept

Iulie 29, 2011 at 20:43

Tratament fabulatoriu

leave a comment »

Ca tot omul atunci când e prins într-un loc și n-are altceva de făcut decât să-ncerce să evadeze sau să aștepte, mă tratez cu o combinație din cele două: aștept noua studenție și fabulez în legătură cu minunatele condiții pe care o să mi le creez.

Cărăbăneala

For starters, vreau să plec de-acasă. Nimic nou aici. De asta am plecat la București acu țâșpe ani. Dar aia-i altă poveste.

Partea nasoală cu născutul, alăptatul și crescutul într-un mare oraș universitar e că nu prea ai nicio scuză să-ți iei părinții de pe cap . Că nu poți să iei loc la cămin să socializezi cu lumea bună. Că nu poți să te întorci din club la 6 dimineața fără să ai 20 de apeluri ratate și 10 mesaje cu „pe unde umbli?”. Sau poate ăsta-i numai cazul meu.  Oricum ar fi, io plec. Îmi iau garsonieră. (și țin adresa secretă!)

…și detaliile ei mai puțin picante

Am auzit o vorbă interesantă de nu-mai-știu-unde acu ceva vreme, cum că ideea asta cu proprietatea asupra unei locuințe ar fi un fix tipic românesc și că de fapt n-avem nevoie să fim proprietari, și că la urma urmei ieșim mai bine dacă închiriem. Aproape că i-aș da dreptate ca urmare a micului calcul pe care l-am făcut mai-nainte, cu Piața de la A la Z într-o mână și simulatorul de credite în alta.

Care calcul vine cam așa:

Prețul minim de piață al unei garsoniere confort I într-o zona decentă din Cluj e în jur de 25000 euroi.

Cum nu vreau să sclăvăgesc la plătit credite din salariul meu de 1300 de lei, la simulator îmi aleg durata maximă de rambursare, adică 30 de ani. Grozav, acum am de dat aproape 138 euro pe lună (>1/3 din salariu!) pentru următorii 30 de ani (nu vreau să mă gândesc câți ani o să am când voi deveni 100% mândra proprietară a unei …garsoniere).

La gloriosul sfârșit a mai bine de jumate de viață am o garsonieră și un minus de 50000 eur (da, dublu față de prețul original!).

Așa că m-am gândit la ce îmi trebuie mie ca să fiu mulțumită – o garsonieră confort I, nemobilată, care m-ar costa cam 130 eur/lună.

Cu banii ăștia aș putea să tot stau în chirie 30 de ani. Singură! Aș ști și că mă pot muta de câte ori vreau, că nu tre` să plătesc impozit pe proprietate, că nu-mi stă sabia lui Damocles deasupra capului (a.k.a. situația nasoală în care din diverse motive n-aș mai putea plăti și-ar veni tanti banca să vândă tot). Iar în 30 de ani sigur aș moșteni cel puțin o locuință, așa că salut! chirie. Story over.

I<3ea

Iar acum că am ajuns cu fabulația până la momentul garsonieră, îmi divulg următoarea obsesie: mobilă de la Ikea. Sau în stilul ăla, cel puțin. Să stau în tihnă în timp ce învăț la roman (la care am auzit că se pică pe capete în anul I).

(ignorați șoferul care se vede pe fereastră)

Aici sunt și restul de sugestii pentru mobilarea cu banii pe care nu-i am a locuinței care nu există. Genial!

Până la următoarea fabulație, cred că ar fi cazul să mă gândesc oleacă mai serios la alte chestii aparent imposibile, cum ar fi: cum se poate să lucrezi full-time și să supraviețuiești la Drept UBB?

to be continued…

Written by studentaladrept

Iunie 12, 2011 at 17:01

%d blogeri au apreciat asta: