Despre creditele ETCS și alte picanterii

Am contemplat îndelung noul plan de învățământ pentru anul I și mulțimea sa impresionantă de credite.

E vorba de credite ETCS, care după unii (și după alții!) ar echivala cu 30 de ore de muncă (individuală + la curs). Un an universitar are în mod normal 60 de credite (la noi are 66!). Asta ar însemna 66 x 30 = 1980 de ore de muncă pe an. Și vreți să vă credem? Să comparăm cu niște date statistice privind orele pe care le lucrează europenii într-un an:

„ în timp ce un german munceste 1.390 de ore pe an, un grec petrece la munca in medie 2.119 ore, un italian 1.773, un portughez 1.719, iar un spaniol 1.654 (…). Francezii petrec la munca, anual, 1.554 de ore ” – ne spune site-ul Ziare.com.

Cu alte cuvinte, noi, în 34 de săptămâni de cursuri + sesiuni (conform structurii anului universitar) ar trebui să lucrăm mai mult decât lucrează nemții, italienii, protughezii, spaniolii sau francezii în 48 de săptămâni (scăzând o lună de concediu). Grecii sunt singurii care au îndrăznit mai mult, și vedeți ce au pățit. Nu-i de glumă.

Sunt curioasă cine lucrează echivalentul a mai mult decât trei credite pentru orice materie… Sper că indivizii de la UAIC care au calculat că un credit tre` să aibă 30 de ore de muncă se înșeală amarnic. Mi-e greu să-mi imaginez cum o să mă descurc cu un job de 8 ore plus 990 de ore de muncă academică pe semestru.

sper să mă ierți, vară-mea, că te fac celebră cu poza asta. N-o pot omite, e prea reprezentativă 😀

OK, dacă v-am speriat, revin și insist: o parte din cele 30 de credite se obțin din prezența la cursuri și seminarii. Dar lipsa de logică nu se termină aici.

Să ducem distracția mai departe.

Pentru fiecare semestru, planul de învățământ prevede 11 ore de cursuri și 9 ore de seminarii pe săptămână.  OK, să zicem că e rezonabil să stai la școală 20 de ore pe săptămână. Dar acum vine partea mișto:

Până să ajungem la norma de 33 de credite/semestru, după 14 săptămâni de cursuri și seminarii, mai rămân 710 ore de studiu individual. Adică vreo 41 de ore de învățat pe săptămână (am inclus aici și cele 6 săptămâni de sesiune), în afara cursurilor și seminariilor.

Serios acum, 61 de ore pe săptămână de muncă pentru școală? Când norma maximă legală de muncă e de 40 de ore?

Am o vagă impresie că toată povestea cu creditele e o mare abureală. Că de fapt nu se depune nici jumate din munca declarată pentru obținerea creditelor și a notelor. Iar când eu, iepuraș inocent de anul I stau să fac un mic calcul și constat după 5 minute că sistemul susține sus și tare chestii improbabile și nerezonabile, cam cu cât elan pot să încep noul demers educațional? Asta e cam ca la greci – teoretic lucrăm cel mai mult din Europa, dar ne furăm pe noi înșine și dăm faliment. Tu ce zici?

Seria administrativelor nr.1: s-a publicat lista cursurilor pe anul I

Buuun. Deci:

Cursuri obligatorii anul I

Cod	Discipline	Credite	Număr ore săptămânal			Felul verificării
			C	S	L
Semestrul 1 (anul I)		33	11	9	–
DD1101	Teoria generală a dreptului	6	2	1		E
DD1102	Drept constituţional. Instituţii şi proceduri	7	2	1		E
DD1103	Drept roman	6	3	1		E
DD1104	Introducere în dreptul civil (I)	7	2	2		E
	Limba străină 1/1	3	–	2	–	Col.
	Curs opţional 1	4	2	–	–	Col.
	Educaţie fizică 1/1	–	–	2	–	Col.
Semestrul 2 (anul I)		33	11	9
DD1204	Introducere în dreptul civil (II)	8	2	2	–	E
DD1209	Drept administrativ (I)	6	2	1	–	E
DD1206	Drept instituţional al U.E.	7	3	1	–	E
DD1205	Drept internaţional public	6	2	1	–	E
	Limba străină 1/2	3	–	2	–	Col.
	Curs opţional 2	3	2	–	–	Col.
	Educaţie fizică 1/2	–	–	2	–	Col.

Cursuri opționale anul I

Cod	Discipline	Credite	Număr ore săptămânal			Felul verificării
			C	S	L
Semestrul I (Anul I)- Discipline oferite pentru cursul opţional 1
DD1137	Istoria dreptului românesc	4	2	–	–	Col.
DD1130	Doctrine politice	4	2	–	–	Col.
DD1131	Construcţia europeană	4	2	–	–	Col.
DD1132	Terminologie juridică maghiară	4	2	–	–	Col.
DD1133	Opţional nenominalizat 1	4	–	–	–	Col.
Semestrul II (Anul I) – Discipline oferite pentru cursul opţional 2
DD1234	Logică juridică	3	2	–	–	Col.
DD1235	Sociologia dreptului	3	2	–	–	Col.
DD1236	Politici sociale comparate	3	2	–	–	Col.
DD1229	Economie politică	3	2	–	–	Col.
DD1277	Filosofia dreptului	3	2	–	–	Col.
DD1238	Opţional nenominalizat 2	3		–	–	Col.

Pentru anul I nu există cursuri facultative (din câte văd, sunt doar două cursuri facultative în toată facultatea, și ălea pentru sem. IV – anul II).

Acum câteva lămuriri pentru bobocei:

E = examen, Col. = colocviu; concret, și unde scrie colocviu, s-ar putea tot să dăm un examen, dar poate avem noroc și scăpăm cu un eseu, un referat…

C= curs, S= seminar, L = laborator.

E musai să faci un opțional pe semestru (din câte știu, nu mai mult de unul), care se alege din lista de opționale pe semestrul respectiv. Dacă ai mai făcut/mai faci o facultate și ai vrea să ți se recunoască o materie de acolo ca opțional, alegi „opțional nenominalizat” și aduci o adeverință de la facultatea cu pricina.
La limba străină poți să-ți alegi între engleză, franceză și germană. Se face doar în primii doi ani de facultate.

Educația fizică e din păcate obligatorie, asta cu toate că din câte am înțeles (din nou – doar zvonuri deocamdată) nu avem opțiunea reală de a practica doar sportul ales.

Pentru cei care mai sunt/au mai fost la alte facultăți, se pot echivala și educația fizică, și limbile străine.

Mai rămâne să vorbesc despre creditele ECTS, dar astea merită un post separat…

Claaaaar!

Eficiența doamnelor secretare lovește din nou cu un record de afișare a rezultatelor în doi timpi după încheierea confirmărilor și cererilor de redistribuire. Ulima medie buget români – 9,54, cu 7 sutimi mai mare decât media mea. Meh, life.

Sigur că n-am scăpat nici aici de tot de absurditățile specifice birocrației educaționale. Începând de la obligarea studenților să plătească la poștă (da` cardu` meu ce are?), la lipsa unui XEROX la secretariat („ne pare rău, ați adus originalul, noi dorim copie, vă rugăm mergeți la un xerox să faceți o copie”), la problema punerii unui simplu anunț la avizier.

Să vă explic: după ce am primit vestea cea bună, am creat un grup de discuții pentru ăia ca mine, adică admișii de anul ăsta. Deh, că de un grup tot e nevoie, și dacă îl moderez eu, cu atât mai fain pentru mine (și pentru fericiții beneficiari). Așa că merg frumos la secretariat cu o foaie A4:

cu buna intenție de a-i cere doamnei secretare permisiunea de-a o pune pe avizier. Începe fâstâceala. Păi nu știu dacă puteți, nu, nu știu dacă se poate…nu știu dacă vă putem da noi aprobarea, cred că trebuie să mergeți la biroul economic (?!). OK, unde este acest birou economic? Pe Kogălniceanu…. A, îmi pare rău, nu mai merg acum până pe Kogălniceanu.  Bun. …Dar știți, studenții au deja un grup pe care comunică. Da?! Dada, este forum al studenților, e link la el pe site-ul facultății…studenții îl administrează.

După încercări eroice de a-i arăta doamnei secretare că 1. grup ≠ forum și că 2. așa-zisul forum al studenților arată, de câțiva ani încoace, cam așa…

…m-am resemnat și am zis că revin la toamnă. Deh, până atunci, ne vedem pe forum!

A propos, când începe școala? Moment în care o altă domnișoară, nu atât de suavă dar foarte rujată, mă măsoară cu o privire ucigașă din cap până-n picioare. WTF, woman? Oare așa o să fie toată facultatea – un soi de catwalk și scenă pentru bitch looks? Abia aștept…

Revenind, anunț cu bucurie că școala începe pe 3 octombrie. Două zile de vacanță în plus. Joy! 😀

În curând:  roadele anticipației mele geeky – o privire în materia de anul I.

Un rateu fericit

Gata. Ziua a venit, s-au afișat rezultatele, am intrat, totul e bine, mulțumesc. Poate cu excepția celor 3600 de lei pe care va trebui să-i plătesc acum că sunt în regim cu taxă.

Organizarea admiterii a fost, după părerea mea, chiar admirabilă: intrai în facultate și vedeai indicatoare pentru „candidați” și „aparținători”, un portar neobișnuit de amabil te saluta și îți spunea încotro s-o iei, tot procesul de la secretariat ținea câteva minute pentru că erai deja înscris online. O secretară s-a cam enervat pentru că nu înțelegea ce facultăți, pe unde, când și cum am făcut iar pe mine m-a luat o criză de tuse (de nervi?) încercând să-i explic. O suavă domniță candidată m-a privit ca pe o ciudată în timp ce tușeam și-i explicam la tanti secretară că dacă vrea, îi fac o listă, să-nțeleagă mai bine. În rest, fără incidente, doar o căldură infernală și vreo zece kile de transpirație îmbibate în rochie. Dacă mă gândesc bine, o tipă transpirată, iritată și cu o criză de tuse, care încearcă să vorbească în același timp, chiar e un motiv să te uiți urât. Ioi!

Se pare că bacul de anul ăsta n-a produs destule note proaste până la urmă: ultima medie la buget – 9,64 români, 9,10 maghiari (ce păcat că nu-s unguroaică!). Ultima medie la taxă: 9 fix români, 8,65 maghiari. Ultima medie la fără frecvență: 7,83. Și 13 candidați cu 10 curat!  Ce naiba?!

Mai așteptăm redistribuirile ca să vedem notele finale. Dar nu cred că ajung la buget nici după redistribuiri, dat fiind că în intervalul 9,64-9,49 sunt vreo 80 de oameni. Am pus prima rată deoparte, să fiu sigură. Mai e puțin și începe distracția! 😀

Cine se bucură când alții pierd

Nu mică mi-a fost bucuria să văd condițiile draconice impuse de Funeriu pentru examenul de Bacalaureat de anul ăsta.

Serios.  Poate că unii plâng și se văicăresc, dar eu mă bucur. În sfârșit au și loazele ce merită și poate dă D-zeu să nu mai am colegi care scriu „vreți” cu cratimă și „a veni” cu doi de i. Și poate n-o să mai văd peste tot șomeri și florărese care se plâng că au masterul dar nu-i angajează nimeni, când de-abia știu să-și scrie numele. Până când obsesia de „a avea acolo o diplomă”? Până când să mai lăsăm niște escroci să stoarcă bani de la populație în schimbul maculaturii? (Deși deh, dacă faci școala la „Universitatea Bogdan Bla-Bla” unde ajungi pentru că ai terminat industrialul cu 6,50 sau pentru că n-ai fost în stare să te ții de școală la stat, io zic că o meriți.)

În fine, trecând peste filosofări despre cât de bine colaborează corupția cu prostia, revin la gânduri mai bune.

Anul ăsta e un an mai fericit decât credeam că va fi. În sfârșit, o concurență mai corectă pentru admiterea la drept. Spun „mai corectă” pentru că un BAC trecut onest nu spală și patru ani de note mari luate pe nemeritate. Ori toți știm că asta se întâmplă peste tot unde există licee slabe.  Și spre nenorocul celor care au terminat la licee bune, media din liceu contează de două ori mai mult decât cea de la BAC.

Mă gândeam chiar să calculez șansele mele de a intra la buget comparând rezultatele de anul trecut cu cele de anul ăsta, dar e prea mare bătaie de cap. Cu atât mai mult cu cât nu poți să prevezi câți din ce județe o să candideze. Ar trebui să am o șansă măricică, zic eu, după ce mi-am calculat media de admitere la 9,49.

Și site-ul facultății pare să-și fi revenit: pagina de înscriere online merge bine (trec peste faptul că tot ce am completat la linkul vechi s-a pierdut, căci bucuria de a vedea un formular care chiar funcționează pe site-ul Drept UBB e prea mare), a apărut broșura admiterii și pentru cei îngrijorați, d-nele sectetare au pus chiar ultimele medii la admiterea din 2010 pe site, cu toată relevanța lor contestabilă pentru situația actuală (hehe!).

Timpul să fac rost de documentele pentru dosar și să fac o primă testare a amabilității secretarelor.

Revin cu noutăți de pe front.

Tu ce zici, ha?

no acuma să te văd.

Mno servus!

Vara asta dau la drept. Am decis. Să mă bucur? Să nu mă bucur? Nu știu. Știu numa` că am încercat cu științele politice și a ieșit nașpa. Prea multă teorie, prea puține exigențe (da, asta chiar mă deranja!), profi cam nepregătiți, multe pițipoance.Și într-un final, nimic de făcut cu diploma.

Dar dreptul e mai acătării. Doar poți să alegi între atâtea profesii mișto, nu-i așa?

Ce zice lumea?

Maică-mea: „Du-te tu fată de-aici, vrei să te bagi în troaca porcilor să te mănânce?” Mda…

Pretenu`: „Nu vreau să te descurajez, dar chiar nu cred că e pentru tine, dar…în fine, încearcă, fă ce vrei.”

Pretena cea mai bună: „Ioi tu, așa am auzit io de una că o dat la drept că dădea bine și o intrat în profesie și de timidă și sensibilă ce era or călcat-o toți în picioare și acuma plânge că nu-și găsește de lucru… Da` tu nu ești așa, go for it!”

Un tip deștept: „Încercam să împac dreptul cu încă o facultate și cu un job full-time și mergeam bine, da` profu` X mă tot pica de-a naibii la materia lui pt. că nu voiam să-l pup în cur așa că n-am mai ajuns să dau licența…”

Și ce dacă. Am dat-o-n bară o dată, acuma măcar o s-o dau în bară mai ușor. Sau o să ies o genialitate juridicioasă.

Cu vorbitul în public o duc cam prea bine, îmi place dubios de mult, logica e iubirea mea din copilărie și dacă vreun prof va avea pretenții de pupincurism, poate o să-i permit să mă pupe undeva, dacă mă roagă frumos.

Iar pentru picatul a +50% din loazele care nu învață destul la examene, tot respectul! Intră cine vrea, iese cine poate.

Hai că m-am ambalat, mă duc să dau o tură de-ncălzire. Poate reușesc să mă conving că dreptul chiar e pentru mine, aici, acum, cea mai bună opțiune.